De ce terapia crestina intr-o mare de terapii seculare?

”Nu toți dintre cei care au nevoie de ajutor au ajuns la un grad de deteriorare încât să aibă nevoie de medic psihiatru. Chiar dacă linia de demarcație este foarte fină și poate fi stabilită doar de specialist, noi dorim să formăm terapeuți în acest sens, terapeuți care să fie parte din echipe multidisciplinare și care să ajungă în teren, acolo unde este nevoie. Orice simplă tulburare poate să degenereze cu timpul, iar aceste afecțiuni pot să lovească în orice om, indiferent de statut social, vârstă, sex, apartenență religioasă sau orice alt criteriu.

Hristos a rezolvat problema îndrăcitului din ținutul gadarenilor instantaneu, pentru că doar Dumnezeu poate face așa ceva — noi ca medici psihiatri, pastori putem să ajutăm ca omul să poată într-o eventualitate ajunge la acel punct de vindecare completă, dar aceasta este făcută și este în întregime la latitudinea lui Dumnezeu. Formele deteriorării umane sunt extrem de complexe și variate și am încercat să le cuprindem în linii mari în cartea precedentă (n.r. Lanturile Diavolului).

Totuși, ce facem cu cei care încep doar în mică măsură să aibă anumite probleme și nu necesită intervenții psihiatrice complexe pentru că se pot trata doar prin discuții? Da, discuții cu sens creștin și fundament biblic și științific. Desigur, evaluarea de specialitate se impune pentru a exclude o patologie psihiatrică ce implică anumite riscuri, dar când aceasta a fost exclusă, ce facem cu omul respectiv? Îl trimitem acasă sperând că timpul sau alte noțiuni pe care nu le înțelegem vor vindeca și totul va avea un final fericit? Se cunoaște faptul că prevenirea unei boli este nu doar mult mai ieftină, dar este mult mai binevenită, ușoară și accesibilă pentru toată lumea.

În cele mai importante domenii, omul nu se poate ajuta singur. Căzut între tâlhari, așa cum descrie Hristos pilda bunului samaritean, omul suferă consecința gândirii „Ce e al tău e al meu” (tâlharii) și „Ce e al tău e al tău” (preotul și levitul). Între ură și nepăsare omul are nevoie de cineva care să-i spună „Ce e al meu e al tău”. Un bun samaritean care-și folosește competențele și resursele pentru a-l ajuta, pentru a-l ridica. Medicina nu e o știință îngăduită de Dumnezeu ca și cea a fabricării bombelor cu ceas, ci creată de Dumnezeu pentru a face bine. Poate că doar atunci Dumnezeu vede cu ochi buni nefolosirea ei, când îmbracă haina credinței exclusive.

Dar cine are suficientă credință pentru miracole azi? Până atunci, uleiul și vinul medicului sunt o alternativă mai apropiată de ceea ce trăim noi.”

Fragment de Vladimir Pustan si Vlad Schlezak din cartea Consiliere Crestină Multidisciplinară

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s